joi, 6 septembrie 2012

Adrian Ioan Podoleanu 
şi Răzvan Stanciu-Razu
Dublu vernisaj cu motan

Dublu vernisaj cu motan
Adrian Ioan Podoleanu, Flori de câmp
Holul Palatului Şuţu, în care lumea începe să se adune pentru vernisajul expoziţiei Adrian Ioan Podoleanu. Printre vizitatori, un motan negru, evident „al casei”, se plimbă nonşalant, se lungeşte în mijlocul sălii, solicitând atenţie.
De o parte şi de alta a spaţiului, două etalări în puternic contrast. În stânga, uleiuri, acuarele şi desene, de Adrian Ioan Podoleanu, ademenesc discret privirea. De cealaltă, o izbucnire de culori contrastante, de forme construite de un penel nervos, semnate Razu.
Întors de relativ puţin timp dintr-un sejur de aproape un deceniu în Germania, pictorul Adrian Ioan Podoleanu este la a treia lui expoziţie în Bucureşti, după „Acuarela” din 2011 şi „Cer, codri, ape”, ce mai poate fi vizitată până în 9 septembrie la Palatele Mogoşoaia.

Adrian Ioan Podoleanu, Sat de pescari

Selecţia de la Palatul Şuţu este dominată de peisaje, cele mai multe de luncă, dar şi de coline domoale între ale căror pante se adăpostesc case de ţară, umile de cele mai multe ori, părând să se confunde cu natura din jur. Li se alătură câteva naturi statice cu flori şi un la fel de discret portret de tânără.
Două lucruri reţin în mod special atenţia în arta lui Adrian Ioan Podoleanu, artist format la şcoala ieşeană (după studii medii de artă la Cluj), cu profesori ale căror nume fac mândria plasticii contemporane ieşene, ca Adrian Podoleanu, Liviu Suhar, Ion Neagoe, Corneliu Ionescu şi Dan Hatmanu.

Adrian Ioan Podoleanu, Case la Sărata

În primul rând, rafinamentul gamei cromatice, surdinizate, dominate de ocruri, galbenuri, brunuri, verde şi griuri colorate ce înalţă ceruri calme peste ape, copaci sau case. Armonizate cu accentuată sensibilitate, tonurile sunt subliniate din loc în loc de petele de roşu ale acoperişurilor sau de albastrul mai intens al unei uşi, al unei ferestre. Un fel de serenadă romanică, în care punctele calde ritmează lin compoziţia.
S-a vorbit despre lirismul ceaţiei sale şi despre sobrietatea paletei. S-au spus mai puţine lucruri despre arhitectura interioară a compoziţiilor, despre capacitatea artistului de a capta esenţialul.

Adrian Ioan Podoleanu, Pe Lunca Dunării

Operele lui se păstrează în limitele figurativului, dar, în multe cazuri, mai ales în acuarelă, liniile şi petele de culoare se înscriu într-o imgine sintetică, în care curba dealului, cubul colorat al caselor, copacii înrudiţi aparent cu pietrele malurilor de ape scriu o lume în care ochiul nu mai are neapărat nevoie să citească fiecare obiect în parte. Opera capătă o serialitate a planurilor, o direcţionare, frontală sau oblică a privirii. Secvenţele realităţii obiective se subscriu unei alte realităţi, ritmate cromatic şi de linii de fugă, devenind vis, esenţă, metaforă a unei lumi transcendente.
Transpar în creaţia lui Adrian Ioan Podoleanu, bine filtrate prin personalitea artistului, învăţăturile lui André Lhote, „umanizate” de trăirea profundă a naturii, a universului neînsufleţit ce ne înconjoară şi cu care pictorul, dar mai ales acuarelistul poartă un dialog de taină. Artistul se apropie de lume cu dorinţa de integrare, de comuniune. Plante, copaci, nori, dealuri şi ape devin obiectele unei hierofanii, îşi dezvăluie sacralitatea.

Rafinamentul guvernează şi naturile statice, florile de câmp plasate într-un interior presupus, risipindu-şi culorile toamnei pe fundalul savant valorat.

Operele lui Adrian Ioan Podoleanu au fost expuse la Mannheim, Strasbourg, Karlsruhe, Praga, la Cluj şi la Iaşi, înainte de a fi prezentate publicului bucureştean, care are în acest început de toamnă prilejul de a descoperi un artist din primul eşalon al generaţiei sale.

Lucrurile se schimbă în pictura cu tuşe energice, nevoase, ce par să ia totul în posesie, a lui Răzvan Stanciu-Razu. Temperamental, cu o aplecare către latura expresivă, expresionistă chiar a motivului, Razu compune în culori de acril, contrastante, puternice, peisaje, portrete, caricaturi. Aritecturile lui sfidează de multe ori legile gravitaţiei, apa are rol de oglindă, cerurile, chiar senine, sunt animate de nori sau reflexe colorate. Portretele semnate Razu trimit la expresionism prin gama cromatică folosită, uneori şi prin intensitatea declarată plastic a trăirii. Razu cochetează cu cubismul, în simboluri de horoscop, îşi aminteşte de suprarealism în scene de dans sau cu uşor aer exotic. Pictorul trăieşte la vedere, cu o gesticulaţie în care căutarea modalităţii expresive este supusă curiozităţii proprii şi experienţei directe. Spontan, exploziv, demersul lui vizează trăirea intensă, din care nu lipseşte însă o privire ironică uneori, şi nu numai în caricatură.

Pe simeza de la Palatul Şuţu, privitorul este întâmpinat şi de personalităţi cunoscute ale artelor româneşti, cum ar fi Gheorghe Dinică, Horaţiu Mălăele sau Oana Pellea, portretizate cu atenţie, cu capacitate de pătrundere psihologică şi cu vădită afecţiune.

Pictori şi lucrări se impun privirii, cer să fie văzute, să-şi strige bucuria de a trăi, de a exista.

Victoria Anghelescu

cotidianul.ro
http://www.cotidianul.ro/dublu-vernisaj-cu-motan-193461/

marți, 21 august 2012

Expoziție de pictură Adrian Ioan Podoleanu la Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu)



În perioada 1-14 septembrie, la Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu, B-dul I.C. Brătianu nr. 2) va avea loc expoziția pictorului Adrian Ioan Podoleanu. Expoziția va fi deschisă de criticul de artă Marius Tița, marți, 4 septembrie, ora 18.00.

După expoziția de atelier „Acuarela” din decembrie 2011, și după „Cer, codri, ape”, deschisă în luna iulie 2012 la Casa Artelor de la Palatul Mogoșoaia, cea de la Palatul Suțu este a treia expoziție personală pe care Adrian Ioan Podoleanu o deschide în București.

Lumea peisajelor sale, precum și nota lirică a naturilor statice, ne oferă o materie picturală în care expresivitatea ni se infățișează mai intâi ca necesitate de exprimare lăuntrică, ce este mai apoi subordonată rigorilor și convingerilor sale profesionale. Sobrietatea paletei și lirismul unui observator ascetic sunt semnele unei așezări, a unei constante, pe un drum intelectiv ce nu pare tulburat de experienţe trecătoare.


Expoziția se desfășoară în paralel cu cea de la Palatul Mogoșoaia, care poate fi vizitată până pe 9 septembrie.

Vă așteptăm cu drag!

joi, 26 iulie 2012


Adrian Ioan Podoleanu – Cer, codri, ape

vernisaj: 27 iulie, ora 18.30, Casa Artelor, Palatul Mogoșoaia


Primăria Municipiului București, Consiliul General al Municipiului București și Centrul Cultural Palatele Brâncovenești au plăcerea să vă invite la vernisajul expoziției de pictură Adrian Ioan Podoleanu – Cer, codri, ape, organizată în perioada 27 iulie – 10 august la Casa Artelor de la Palatul Mogoșoaia. Expoziția care reunește lucrări de acuarelă, ulei și desen, va fi vernisată vineri, 27 iulie, ora 18.30, cuvântul inaugural fiind rostit de doamna Doina Mândru, istoric de artă și director al Centrului Cultural Palatele Brâncovenești.

Adrian Ioan Podoleanu s-a născut în 1965 la Cluj. Absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Iaşi, clasa de pictură a profesorului Adrian Podoleanu, arta lui A.I. Podoleanu își are sorgintea în anturajul școlii ieșene de pictură, însă traiectul său profesional se fundamentează în urma confruntărilor cu universul pedagogic al mișcării de la Bauhaus (Itten, Klee, Kandinsky) și orientările mediilor franceze de învățământ artistic (André Lhote).

După o absență din țară de aproape zece ani, în care își desfășoară activitatea în Germania, se restabilește în România, aplecându-se îndeosebi asupra problematicii picturii în acuarelă. Multe din lucrările din ultimii trei ani, realizate – atât ca tematică, cât și ca tehnică – sub semnul apei, cu ocazia taberelor de pictură de la Pârjoaia, se regăsesc în expoziția de la Casa Artelor, alături de lucrări în ulei cu teme dunărene sau piesaje transilvane.

Vă așteptăm cu drag!

Organizator: Primăria Municipiului București, Consiliul General al Municipiului București, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești
Parteneri media: ArtAct Magazine; Artindex; Calendar Evenimente; Looms; Modernism; SensoTV/arte; Diseară.ro

Trăirea în acuarelă

 de Marius Tiţa


Opţiunea artistică şi estetică a lui Adrian Ioan Podoleanu este clară şi originală. Mai rar afli o exprimare atât de unitară, indiferent de tehnica abordată, ulei sau acuarelă sau chiar cărbune şi creion. Lirismul profund al creaţiei sale este construit, în tonuri reţinute şi difuze, din diafane atingeri de penel ca de baghetă magică, lăsând imediat să se ivească copaci de luncă la firul apei, sate croite pe dealuri şi văi, văzute din zborul păsării, inedită atmosferă de deltă, de paradis acvatic în care acuarela însăşi vieţuieşte. Este peisajul pe care ne grăbim să-l numim idilic sau să îl considerăm idealizat, dar avem curajul să recunoaştem că, la un moment de mai mică viteză al vieţuirii noastre, am aflat că el ar exista cu adevărat. Pictura lui Adrian Ioan Podoleanu devine mărturia acestui ideal. Nimic ostentativ, nimic brusc sau contondent nu ne întâmpină aici, doar armonia cromatică învăluie imaginile ample aducându-le la nivelul percepţiei şi al admiraţiei. Revelaţia se constituie în sine şi în vibraţie de mare sensibilitate. Iţele sunt cele ale trăirii estetice iar materie îi este spiritul şi magia exprimării artistice.
Venit din lumea curată a artei adevărate, a simţirii profunde şi a înaltei rezonanţe artistice, Adrian Ioan Podoleanu ne lansează o pseudo-provocare, o chemare tăcută, care ne pune inevitabil pe gânduri. El ne arată frumuseţea discretă a lumii de lângă noi sau, mai ales, lumea frumoasă care ar putea fi a noastră.